Poeziile mele

**Poezia este chipul sufletului meu!!→♥

1.Doar două stele

Cunosc doar două stele,
Lucind pe acest pămînt
Ce ştiu poveţe grele,
Dar le alină un cînt.

Şi astfel dorinţa creşte
De a iubi măreţ ,
Atunci cînd timpul trece
Nimic nu are sens.

Aşa este mereu…
Cînd te îndrăgosteşti,
Simţi lipsa , îţi este greu,
Dar vrei să lupţi şi să trăieşti.

Te stărui din puteri,
Ca să nu spui cuvinte
În dragoste nu e nevoie
Doar ea numai se simte.

2.În pragul despărţirii…

În pragul despărţirii,
Cînd totul e pierdut
Poate mai apare o şansă,
Să o luăm de la inceput.

Căci fiecare om greşeşte,
Nimeni astăzi nu e sfînt,
Fiecare in felul său iubeşte
Şi doar astfel…dragostea există pe pămînt!

3.O privire

E iarnă si un fulg…
A căzut pe faţa mea,
Iar eu, asemeni unui prunc
Îmi îndreptam spre el privirea.

Şi astfel,tu te-ai uitat spre mine
Mai văzut zîmbind fermecător,
Dînd semn, că sunt în inimă la tine,
Privindu-mă atent,cuceritor…

Atunci …un val rece, în suflet am simţit
Doream atît de mult să ţip,
Parcă era din nou prima iubire,
Însă mă greşeam…era doar o privire.

4.Sadoveanu

Fiind ceahlăul unui popor.
Opera lui Sadoveanu ,era citită cu dor
Alergînd prin cronicile moldoveneşti,
El deschide noi orizonturi sfînţesti.

Filozofia sa adevărată,
Îl ridica pe-o treaptă mai înaltă,
Astfel talentul său capătă culoare
Şi Maestrul Sadoveanu – rămîne o valoare.

5.Pentru că eşti

Pentru că eşti, e atîta sete.
Se pierde ,timpul cînd tu pleci
Cu faţa întoarsă la iubire
Izvorul -n piatră îl ocoleşti.

Aşa ca o adulmecare,
Cu toate pînzele zîmbind,
Cobori corabia pe mare
Şi mă ai pe mine în gînd.

Împodobit cu două aripi,
Pe cer, în raiuri liniştite
Aş fi şi eu doar o alinare
A fiinţei existente.

6.Plîng…

 Plîng, iubite plîng
Şi am impresia că am plîns o viaţă
Plîng, iubite iarăşi plîng
Ochii deja îmi sînt in ceaţă.
 Inima, abia îmi bate,
Iar sufletul sare din pieptul meu
Furia mintea îmi străbate
Şi durerea mă apasă greu.
 Continuu să plîng…
Neştiind singură motivul
Doar ştiu că plîng
Şi plînsul-mi astupă cuvîntul.

7. Nu promite

Nu promite iubire,
Cînd nu o poți oferi
Nu promite omului fericire
Căci cîndva va suferi.
 Nu promite ploaie,
Într-o zi cu soare.
Nu promite viața, ușoară ca o foaie,
Căci orice greutate devine tot mai mare.
 Nu promite omule nimic,
Mergi corect în viață, fii cinstit,
Fii tu însuți, fă dreptate
Și slăvește-ți țara o eternimate.

8. În doi, spre culme…

Era un paradis pierdut,
O îndurerare,  în trecut,
A devenit o simplitate
Și-a obsedat prin realitate.
 Cu timpul, totul s-a schimbat,
Întorsătură inversă a luat
Și dintr-o mică simplitate,
Iubirea a devenit o realitate.
 Astfel, ea capătă culoare,
Cupidon unește inimi cu splendoare
Și oamenii devin îndrăgostiți,
Sunt mai energici și mai fericiți.
 Pe fața lor,  vezi fericire,
Încît sufletul emană nostalgie
Și orice pas făcut în lume
E mai ușor în doi, spre culme…

9. Pentru oameni, pentru trădare

Eram convinsă că vei fi cu mine,
Dar ai plecat,  în lumea prefăcută
Mai părăsit, ai zis să uit de tine
Și am rămas cu inima strivită…
 Am căutat un drum mai bun,
Dar la jumate am cedat
Durerea mă zdrobea de tot…
Și doar pe tine te zăream.
 Atunci, aer în piept am tras
Și-am hotărăt să lupt pentru trădare,
Pentru iubirea noastră, care a ars…
Și pentru oameni ce nu merită iertare.

10. Lacrimi, durere, așteptări

Lacrimi, durere, așteptări…
Toate s-au pierdut în zări.
Ceartă, discuții, neînțelegeri…
Au rămas în trecut, parcă ieri.
 Acum, avem o viață mai bună,
Eu singură, tu singur, ca pe lună.
Nu mai există între noi furtună
Și nici dorința de a fi împreună.
 Și la sfîrșit, iubirea a cedat,
Căci nu era un sentiment adevărat.
Era un joc și ea s-a destrămat,
S-au poate ambii ne-am schimbat.

11.Om singur

Afară plouă, e frig,
Cerul e trist, eu plîng,
Iar lacrima mea,
Îmi îngheță privirea.
 Ploaia s-a sfîrșit,
Deja și noaptea a venit
Eu mai privesc, spre geam, îngîndurată.
Nu mă pot găsi, sunt destrămată.
 Mă gîndesc că a mai trecut o zi
Aștept speranța, dar nu o pot găsi,
Te aștept pe tine, dar tu nu vii
Ce rost mai are, îndrăgostit să fii?
 Căci dragostea provoacă durere.
Distruge oameni, dar dă putere,
Conferă slavă și măiestrie
În schimb plătești o avuție.
 Și la sfîrșit, tu zăbovești,
Mai vrei ceva, dar te îndoiești,
Cînd simți durerea, te închizi în sine
Devii om singur, ca și mine.
 Și atunci nimic nu mai contează
Ai lumea ta și asta te afectează,
Devii ciudat, lovit de viață,
Crezi în ziua cea de mîine, doar în speranță.

12. Doar prin cuvinte

Ai deschis calea
Ai strigat marea;
Știu că mă aștepți
Vreau doar să nu regreți.
Ai deschis paradisul,
Mi-ai susținut visul.
Ai fost cînd toți au plecat,
Și întotdeauna, m-ai ascultat.
 Ai făcut ziua, mai colorată
Doar din bucurii și artă,
Ai făcut noaptea, mai senină
Doar prin cuvinte și lumină.
Reclame

2 gânduri despre “Poeziile mele

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s